Sta bėsciu a ll'aria cumparire
mijara de nuveje nnirvacate,
ca scėndene taritte allu punente,
ca vane cu sse 'mbrāzzane lu mare.
Staci sentu rraoggi de lu jentu
ca spatte l'unde, rumpe la schiera,
ssadda lu core, ssadda
intra 'llu niuru te la sera.
E sentu na oce ncatarrata
vanire a ricchia te luntanu
e femmana ca spetta ngenucchiata
cu scinda mprima 'n'terra l'ommu sou.
E sona, sona lenta la campana
cu nna pietate, sona lu tisponziu,
na varca č ssuta nfore nfore,
na femmana sta chiange te dolore.
E vėsciu all'aria sprasamare
mijara e mijara te caggiane,
janculisciandu pittane lu celu,
lu jentu se rramoddha, se quaja lu mare.
Li nziddhi an facce sėccane,
la lacrama ddaventa cchių salata.
Fricula le tėsciate nu vecchiu patarnosciu,
ca ete fridda, cchių fridda ddha nuttata.
"Čcculu, lu vėsciu te Sangiorgiu, crėtene,
čcculu staci trase, stae a 'llu Rafu!".
Dae nu suspiru, erge l'occhi an celu
e sse ddarizza lu sciallettu an capu..!