Scurisce

'Nu bbè faciti chiabbu
ci 'ntr'alla nija mpoggiu
li pieti an terra;
ete cu sentu sotta 'lle scarpe
ddhi quattru 'basulati scuzzacati de lu tiempu,
e tiempu 'nd'ave passatu tantu,
tantu ca me manisciu acchiu ddha vecchia curte mea
addhu su' natu.
Ma lu jentu se 'mbiscia,
ole me zzacca mbrazze mprima
cu me scariscia susu 'na nuveja
gialusu nu mbole mme 'racala n'attimu de cuntentezza
cu sentu comu 'na fiata
'ndore de cennere farvuta intr'allu cofunu,
quandu 'brofumate ssiene le toti de le mamme nosce,
lu cautu de lu focalire sempre ddumatu
e lu rusciu te lu mare
si, lu mare ca quandu se rraggiava
'nturtijava l'unda susu 'lla muraja,
poi se rifrettia, e scurnusu te ciarcava parmessu
ci trasia intr' a casa
e ttè ccunzava lu culore alli pariti
...'Ndore de salamastra.
Moi, puru senza sole squaja la nija
ca nn'attimu se perde
comu staci se perde la vita mea:
...Scurisce,
a tantuni cu ll'occhi ca nu mbolene se chiutene,
'na manu mpuggiata su 'llu core
me fitu acchiu ddha vecchia curte:
ma nu trou l'amici mei
e 'lli sciochi te quand'era vagnone!..

Carmelo SCORRANO